- Julia Hasdeu in perioada studiilor pariziene
- Julia Hasdeu la cinci ani
- Trei personaje: Elisabeta Dauc?, mama lui B.P.Hasdeu, in 1836; B.P.Hasdeu in 1874; Iulia Hasdeu, sotia, dupa tabloul realizat de Diogène Maillart
- Iulia Faliciu-Hasdeu, profil din tinerete
- B.P.Hasdeu, fototipie
- B.P.Hasdeu cu sase zile inainte de a muri (19 august 1907). Fotografiat de bucovineanca Aspazia Ie?anu
- B.P.Hasdeu la masa de lucru
- B.P.Hasdeu in sicriu
- Nuvela scrisa de Alexandru Hasdeu (tatal savantului), cu o prefata de Iosif Vulcan
- Stema domnitorului Stefan Petriceicu
- Iulia Faliciu-Hasdeu, profil din tinerete
- Doamna Iulia Hasdeu si sotia d-rului C.I. Istrati
- Sotia lui B.P.Hasdeu pe terasa Castelului Julia Hasdeu
- B.P.Hasdeu si sotia pe terasa Castelului Julia Hasdeu (dupa 1900)
- Iulia Hasdeu, sotia savantului, pe terasa Castelului Julia Hasdeu

 

B-dul Carol I nr. 199,
Cod postal 105600
TEL: 0244 335.599
FAX: 0244 335.599
office@muzeulhasdeu.ro

 


Program de lucru:
Luni: inchis.
Marti - Duminica:
9.00 - 17.00
(1 Martie - 31 Octombrie)
8.00 - 16.00
(1 Noiembrie - 28/29 Februarie)
  Cea care a fost Julia Hasdeu

          Secolul al XIX-lea a fost marea epoca a tuberculozei, care a rapus adesea persoane tinere, in floarea vietii. Constienti de sfarsitul lor tragic, artistii si scriitorii bolnavi, continuau sa creeze, cu atat mai multa vointa si frenezie, cu cat simteau moartea mai aproape.

          La 29 septembrie 1888, la Bucuresti, Julia Hasdeu cade victima acestei boli, in ciuda eforturilor disperate ale parintilor ei de a o salva. Pentru tata, ilustru profesor la Universitatea din Bucuresti, director al Arhivelor Statului, istoric, lingvist si filolog, scriitor care a abordat toate genurile literare, moartea unicului copil a marcat momentul in care a inceput sa edifice cultul memoriei lui.

          In 1889, la Paris, casa editoriala Hachette (Paris) edita in colaborare cu casa editoriala " Socec " (Bucuresti) operele postume ale Juliei B.P. Hasdeu in trei volume: "Muguri de aprilie", "Medievale", "Teatru. Legende si povestiri". in deschiderea primei carti se afla o introducere semnata de lingvistul italian Angelo de Gubernatis, vechi prieten al lui B.P. Hasdeu. Ea provine dintr-o conferinta publica sustinuta de semnatar la 18 februarie 1889, in cadrul Cercului Filologic din Florenta. Al doilea volum e precedat de o scrisoare a lui Emile Boutroux si de o notita a lui Louis Leger, intitulata:"Un poet francez in Romania".

          Julia s-a nascut la 14 noiembrie 1869. La varsta de doi ani si jumatate ea stia sa citeasca si facea dovada unei memorii exceptionale, recitand lungi poezii. La opt ani vorbea curent franceza, germana, engleza. La unsprezece ani a terminat gimnaziul "Sf. Sava", obtinand premiul intai, si a incheiat in mod stralucit pregatirea muzicala la Conservator. in septembrie 1881 sosea la Paris, in compania mamei sale, pentru a-si continua studiile. A devenit eleva Colegiului Sévigné. La saisprezece ani si-a incoronat eforturile prin obtinerea bacalaureatului in litere (retorica si filosofie), ceea ce i-a permis sa se inscrie la Sorbona, la Facultatea de Litere si Filosofie. in afara preocuparilor legate de scoala, tanara romanca, dotata cu o voce admirabila de mezzosoprana, lua ore de canto cu tenorul Lawers. in atelierul parizian al pictorului Maillart, isi exersa talentul la pictura. De asemenea, invata latina si greaca. Dar marea ei pasiune o constituia studiul aprofundat al literaturii si limbii franceze. incet, ea a fost atrasa de frumusetea si forta de expresie a limbii franceze. A ales aceasta limba, dintre toate celelalte, pentru a exprima starea poetica a sufletului sau sensibil. Moartea a frant frumoasele vise ale studentei care-si prepara teza de doctorat avand tema "Filosofia populara la romani: logica, psihologia, metafizica, etica si teodiceea". Un singur vis - sa fie cunoscuta ca scriitoare - s-a implinit in timp, gratie rabdarii nefericitilor parinti, care au cules din caietele Juliei fructele inspiratiei sale poetice. Pagini literare si filozofice in acelasi timp! Tatal scria in prefata celui de-al treilea volum: " Daca eu public ceea ce Julia Hasdeu nu a publicat inca, sau ceea ce n-ar fi publicat deloc, este pentru ca, aceste volume, pentru unii un pios monument ridicat in memoria defunctei de dragostea parintilor sai, pentru altii o culegere de literatura, sunt de fapt, mult mai mult decat atat: trebuie sa fie pentru toti, in primul rand, o bogata contributie la filosofia spiritului uman. Baratier, Chatterton si Julia Hasdeu au disparut inainte de a implini 19 ani, formand trei capitole ale aceleiasi carti, o carte care demonstreaza nu numai ca sufletul nu are varsta, nici pe departe, ci ca, din contra, un suflet foarte matur, "cavaler stravechi si emerit" vine uneori sa stea un timp intr-o fiinta foarte tanara. Iar aici eu nu vorbesc ca un tata; eu gandesc si stiu".

          Dupa marturia tatalui, aparitia operelor postume ale Juliei ii consola pe cei doi parinti, avand efectul unui balsam: "Singura noastra consolare - consolare terestra- este ca fiica noastra, moarta in floarea varstei, a lasat o mostenire literara, care prin bogatia si varietatea sa, ar fi marcat suficient o viata intreaga. Ca scriitoare ea a trait o jumatate de secol, cel putin. Exista material pentru doua volume de poezii, un volum de teatru si de legende, doua volume de povestiri, impresii, cugetari si studii; doua volume de mici romane, apoi scrisori si memorandumuri, cele mai multe pline de verva si de interes."

          Cel care a descoperit geniul literar al Juliei a fost profesorul sau de la Colegiul Sévigné, Maurice Albert, fiul celebrului Paul Albert. El ii dadea gratuit ore de greaca.

          Poeta destainuia hartiei usurinta cu care scria, sub aripa muzei inspiratoare: " Camille Armand scria in general fara nici un efort; penita alerga pe hartie. Inspiratia ei era vie si inflacarata. Ea nu scria decat atunci cand inspiratia venea, cu sufletul plin de subiectul sau, prada zeului, spunea ea; penita parea ca se imprima sub mana sa in trasaturi de foc pe hartie…" Tanara visa sa fie cunoscuta de public sub numele de Camille Armand.

          in august 1887, B.P. Hasdeu a descoperit poeziile fiicei. La rugamintea lui, Julia a acceptat sa citeasca vreo cateva. A refuzat insa ideea de a le publica, spunand: " Trebuie sa revad mai intai in intregime si de mai multe ori tot ceea ce am scris. Apoi, sunt inca prea tanara. ". Contra teribilei rezistente a copilului sau, savantul a luat o decizie: a dus la redactia ziarului "Steaua Romaniei" patru poezii ("Povestile albastre", "Lacrimi de copil", "Dispret", "Dorinta unei urate") . Unul dintre redactorii literari, August R. Clavel a facut o frumoasa recenzie in trei articole, intitulata: "Domnisoara Julia Hasdeu, poeta".

          Julia Hasdeu iubea trei oameni: pe Napoleon I, pe Ferdinand de Lesseps si pe Victor Hugo. A suferit mult la moartea lui Victor Hugo si si-a manifestat starea de spirit intr-o scrisoare adresata din Paris tatalui sau, pe 22 mai 1885: " Victor Hugo a murit astazi, la ora unu si jumatate dupa amiaza, la varsta de 83 de ani, trei luni si patru zile.

          si iata teribila veste! Iata ceea ce consterneaza, coplesind intregul Paris, toata Franta, ceea ce emotioneaza Europa si lumea: Victor Hugo este mort!

          Eu, eu sunt abatuta, sunt consternata; citind pe prima pagina a jurnalului, incadrata de doliu in litere negre, groase si lugubre, aceste cuvinte: "Victor Hugo e mort … o mare lumina se stinge…"am simtit un pumnal in piept. Chiar si acum cand iti scriu, draga tata, penita imi tremura in mana, ma simt opresata si incerc in zadar sa plang. Oh! Nu se plange in asemenea dureri!

          Ah! Ce glorie! N-am putut niciodata sa vad nimic mai presus de acest om. Viata lui m-a frapat la fel de mult ca si opera sa. Iar operele lui ma transporta, ma inalta. De ce era un asa de mare om? Pentru ca era si un om de bine. in cealalta zi - alaltaieri - am inceput sa plang ca o nebuna intelegand extrema gravitate a bolii lui, si mama care e si ea destul de trista, mi-a spus ca sa ma consoleze ca a murit batran si plin de glorie. Nu conteaza, am raspuns eu, datoram o lacrima celui care de atatea ori v-a facut sa plangeti pentru altii. si mama a fost obligata sa ma lase sa plang.

          Cat mi-as fi dorit sa-l vad macar o data! As fi pastrat toata viata imaginea lui sacra in inima mea. Dar, pentru ca aceasta suprema fericire mi-a fost refuzata, vreau cel putin ca amintirea lui sa nu ma paraseasca niciodata. Mi-ar placea la nebunie sa-i trimit o coroana…

          A murit Victor Hugo! Nu-mi pot reveni. Nu pot intelege aceasta moarte; nu, pur si simplu, nu pot.

          Buna seara tata, nu sunt in stare sa scriu altceva in acest moment…
"

          Mama si fiica, au mers in vechea strada Eylau, la casa lui Victor Hugo. Acolo, Julia a luat penita pentru a asterne un gand in registrul deschis. Acesta a fost: " Domnisoara Hasdeu din colonia romana, celui mai mare dintre poeti, celui mai mare cetatean". Apoi impartasise tatalui emotia: "Nu-ti pot descrie senzatia pe care am incercat-o aflandu-ma atat de aproape de acel perete in spatele caruia il stiam intins pe el, Victor Hugo: inima imi batea, mana imi tremura, eram rosie, rosie, rosie …"

          Lucru straniu, sanatoasa si zambitoare, in 1886, Julia a notat pe o bucatica de hartie certitudinea sa: " Cine te va dezvalui ochilor lor? Moartea. 1886 ". S-a gandit ea atat de devreme la sfarsitul precoce al existentei sale terestre? A simtit chemarea invizibilului?

romana english french