- Cavoul Juliei Hasdeu I
- Cavoul Juliei Hasdeu II
- Mausoleul familiei Hasdeu din Cimitirul Serban-Voda (astazi, Belu)

 

B-dul Carol I nr. 199,
Cod postal 105600
TEL: 0244 335.599
FAX: 0244 335.599
office@muzeulhasdeu.ro

 


Program de lucru:
Luni: inchis.
Marti - Duminica:
9.00 - 17.00
(1 Martie - 31 Octombrie)
8.00 - 16.00
(1 Noiembrie - 28/29 Februarie)
  Simbolism

          Despre istoria construirii si semnificatia primului templu stau marturie: cartea savantului, " Sic cogito ", articolul semnat de Ionnescu-Gion, " Un mormant-poema " si fragmentul din scrisoarea adresata lui Hasdeu de catre arhitectul I. Socolescu, directorul revistei " Analele arhitecturei ". Descrierile cavoului, facute de Gion si Socolescu au fost cu certitudine apreciate de B.P. Hasdeu din moment ce acesta insereaza pasaje in cuprinsul capitolului " Excelsior " din " Sic cogito ". Ceea ce este in principal de remarcat la ambele descrieri este incercarea de a evidentia simbolismul constructiv prezent in arhitectura si in modalitatile de decorare a edificiului funerar. " Poezie si simbolism " cuprinde mormantul templu unde " nemic nu este necugetat ". Pentru a intelege mesajul templului trebuie sa-i descifrezi simbolurile care sunt asezate cu un anume rost. Acest tip de limbaj este universal, insa necesita efortul initierii. Cei neinitiati, dupa cum scria B.P. Hasdeu in legatura cu inscriptia de pe tripoduri, nu pot descifra " nestiind de unde sa inceapa si privind ca enigma lucrul cel mai simplu ". Prin uzul simbolurilor pentru a imbraca ideile, savantul demonstreaza ca domeniul simbolismului nu-i era strain.

          Dupa cum el insusi scria in " Sic cogito ", cavoul a fost construit si decorat fara a exista dinainte un plan general si o viziune de ansamblu a viitorului monument, fiecare detaliu fiindu-i inspirat " intr-un mod inconstient () fie prin scrisoare foarte laconica, fie printr-o figura rudimentara " .B.P. Hasdeu era convins ca spiritul Juliei era cel care-l sugestiona totdeauna in privinta templului, cu exceptia unei singure dati cand spiritul fratelui sau, Nicolae, i-a sugerat pictarea celor doi ingeri pe oglinzi. Sugestiile erau primite direct sau, dupa cum afirma, prin mediumitatea altora. in arhiva spiritista s-au conservat numeroase documente din perioada construirii cavoului, astfel incat cunoastem o parte semnificativa din mesajele receptionate prin mana mediumilor. stim ca la 16 octombrie, 1890, pe fila unui manuscris spiritist, savantul explica ideea scrisa de medium, aceea ca " in fiecare unitate exista o trinitate ", prin faptul ca ii fusese comandat de catre spiritul Juliei sa aseze in cavou trei busturi: al lui Christos, Shakespeare si Victor Hugo, toate formand trinitatea " a carei fiecare unitate cerea o noua trinitate, in total noua ", noua fiind numarul portretelor membrilor familiei Hasdeu, amplasate in suportii-stea, pe tocul ferestrei mormantului. Tot din arhiva spiritista aflam ca la 12 aprilie, 1891, medium fiind Th. Sperantia, savantul a primit indicatia de a aseza de-o parte si de alta a scarii la intrare in cavou, doua oglinzi pentru a " avea infinitul ". B.P. Hasdeu urmeaza sugestia si pe fiecare oglinda comanda mai tarziu lui G.D. Mirea sa picteze cate un inger al carui chip se rasfrange in oglinda cealalta producand o impresie deosebita. Badulescu, talentatul elev al artistului, va contribui la pictarea lor. Astfel, in acelasi an, la 23 august, tot prin Sperantia, ii este sugerat a aranja ca " aripile ingerilor pe oglinzi sa nu fie de culoare alba, ci de o culoare azur ". La 6 septembrie, explicatia privind modul de a picta ingerii continua: " in albastru, adica in culoarea azur a aripilor, trebuie lasat pe ici pe colo sa se vada oglinda ; aceasta va da o idee minunata si asupra naturii reale a aripilor ". in " Sic cogito ", B.P. Hasdeu mentioneaza despre prezenta in cavou, pe cele doua oglinzi, a cate unui inger " cu aripi azurii diafane si cu o scrisoare in mana ". ingerasii innaripati provin din iconografia antica a zeilor si eroilor greci, ei figurand deja in picturile pompeiene. Un manuscris datat 7 iunie, 1891, cuprinde ideea de a pune in cavou " si figurile apostolilor ", cu exceptia lui Iuda pentru care va exista doar un mic piedestal cu numele sau scris. in 1892, apostolii busturi de teracota, avand o inaltime de 25-30 cm- nu fusesera inca asezati. Ei erau lucrati in teracota, la Paris, in atelierul sculptorului Raphael Casciani, un specialist in crearea de statuete si statui religioase. Un document nedatat contine trei intrebari adresate de B.P. Hasdeu spiritului Juliei, cu binecunoscuta formula de inceput: " Mon ange ", in legatura cu marimea busturilor, forma- " busturi sau statuete ? " - si din ce material, " teracota sau ". Dupa raspunsul primit, scriitorul expediaza lui Casciani comanda urmarind, ca de fiecare data, sugestiile receptionate. Alaturi de acestea urmau a se gasi si alte busturi, in total douazeci si sase, care s-ar fi alaturat busturilor existente: cel al Juliei, sculptat in marmura de Carrara, de Ioan Georgescu, si celelalte trei (al lui Christos, Shakespeare, Hug) spre care Julia pare ca priveste. Ultimele patru busturi amintite se gaseau amplasate in centrul cavoului, bustul Juliei cu fata spre altarul superior si celelalte trei asezate mai sus, pe o placa ce unea marginile laterale ale tavanului. Bustul poetei era gata la 9 februarie, 1890, dupa cum scria savantului sculptorul Ioan Georgescu, autorul lucrarii.

          Alte busturi, fara a se preciza ale cui, se aflau in lucru la 12 iulie 1891, in atelierul parizian al sculptorului Rapha?l Casciani, conform celor transmise intr-o misiva catre B.P. Hasdeu de fostul sau medium, Vasile Cosmovici. Ceea ce observa savantul este faptul ca sugestiile receptate au un anume rost si materializarea lor conduce catre producerea unor efecte neasteptate. Spre exemplu, busturile lui Christos, Shakespeare si Hugo pot fi descoperite doar privind sub un anumit unghi revelatoriu. La 10 iunie, 1891, Cosmovici trimite de la Paris lui B.P. Hasdeu o melodie ale carei sunete vor fi auzite cu ajutorul unei cutii muzicale. Savantul o comanda fabricantului Leopold Stern si o aseaza intr-unul din sertarele " mescioarei de lucru " a Juliei din timpul studiilor pariziene, masuta care fusese plasata chiar in cavou. Arhiva spiritista arata faptul ca B.P. Hasdeu a urmat intocmai ceea ce i se sugera, pas cu pas, in reuniunile cercului sau, prin mana mediumului sau direct. O invocare scrisa pe fila unui manuscris spiritist este chiar o confesiune a savantului facuta fiicei defuncte: " ingerul meu, Lili, dorinta de a te auzi mai intai este esentiala; apoi nevoia de a fi ghidat de tine si de ai nostri ". Un alt manuscris, avand data de 14 septembrie, 1891, aduce elemente noi: pictorul Mirea a fost la cavou, iar savantul va trebui sa-i comande pictarea unui craniu cu ochi de inger intr-un medalion sub care va fi legenda " Moartea e viata. Nici un regret! ". Medalionul va fi agatat in fata masutei, cu scopul de a sterge lacrimile si regretele celor care vin si isi scriu impresiile in registrul templului. B.P. Hasdeu procedeaza intocmai cum i s-a cerut, astfel ca la 15 mai, 1892, craniul era pictat de Mirea, dupa cum aflam tot din arhiva spiritista. in partea terestra a mormantului, sub globul pamantesc de deasupra tronului-biblioteca se aflau suspendate intr-un lant vopsit in negru, prins in doua gauri, o cruce, o inima si o ancora, toate trei lucrate in nichel. Sugestia de a le aseza acolo apare la 17 septembrie, 1892, fiind scrisa de mana lui Arbore, chiar la templu, unde impreuna cu B.P.Hasdeu evocau pe Julia. A doua zi, savantul multumea ingerului Admirabil " pentru solutia enigmei celor doua gauri ". " Astept cu nerabdare muzica " scria omul de stiinta la 11 septembrie, 1894, pe fila unui manuscris spiritist unde vor fi insirate notele imnului " Sursum! ". " Imnul va fi pus pe celalalt colt al mesei " i se indica lui B.P. Hasdeu in sedinta din 16 septembrie. Imnul va fi gravat in marmura neagra si asezat pe biroul Juliei din cavou.

          Articolul " Un mormant-poema " al lui Ionnescu-Gion reprezinta pana astazi cea mai fidela descriere a acelui " giuvaer arhitectonic ", dupa cum il numea insusi B.P. Hasdeu. Studiul lui Gion ar putea fi considerat mai mult decat o descriere; el pare un fel de descifrare a limbajului edificiului, la nivelul terestru- un limbaj in forma de coloane, de capitelii, de tron- biblioteca pentru cartile importante ale umanitatii, de sfincsi feminini sustinuti de un glob pamantesc, de coroane si porumbei, de condeie incrucisate, de lanturi si de flacari, toate acestea sugerand lumea, " sfera materiala cu ocupatiunile si preocupatiunile ei ". O lume ce poate fi vazuta de trecatorul mergand " pe aleul cimitirului ". Jos, inauntrul cavoului, Gion descopera " sfera ideala cu aspiratiunile ei spre infinit ", unde limbajul in forma de sculpturi, de picturi, de lucrari in fier si bronz, completat cu texte filozofice si poezie poate fi inteles de cel care cauta- cugetatorul/ initiatul. Cele doua sfere - materiala si ideala - sunt cele doua jumatati ale intregului edificiu, care coexista armonios prin simbolurile lor. Sfincsii din piatra de Campulung - " simboli ai enigmei " - si globul pamantesc de marmura alba si diametrul de 70 cm, cu cele cinci continente colorate si trei pietre localizand Bucurestiul, Roma si Parisul, sunt opera sculptorului Storck. Globul simbolizeaza pamantul, lumea. Cuvintele sapate pe frontispiciul tronului de piatra, " Mai sezi putin! ", arata rostul acelui monument avand ca si suport tomurile de piatra, piatra sugerand perenitatea si intelepciunea. Asezandu-se acolo si inaltandu-si privirea, omul va descoperi chiar in interiorul micii cupole a tronului un cap de mort si cuvintele ce-l inconjoara: " Lasati randunica sa-si faca cuibul ! ". Ascuns privirii trecatorilor, craniul sculptat simbolizeaza moartea corporala, preludiu al renasterii la un nivel de viata superior. O expresie oferind un continut ideatic aproape de cel revelat prin cuvintele alaturate craniului ar putea fi: " Moartea da viata! ", expresie asezata pe o placa la intrarea in sfera ideala a cavoului, dupa alte doua sugestive propozitii (in total fiind trei): " Trecatori priviti deasupra! Cugetatori, cautati inlauntru! ". Coborarea in cavou se facea pe o scarita formata din zece trepte, ultimele cinci putand fi ridicate si ancorate intocmai ca un pont-levis din epoca medievala. Jos, oglinzile, vitraliile, candelele, albul marmurei, totul producea efecte luminoase si caldura. in loc de mormant rece si neprimitor, un " templu al intelepciunii" se desfasura in fata ochilor. in centrul lui, se afla bustul Juliei, sculptat de Ioan Georgescu in 1890, asezat pe un soclu flancat de doua usi de fier reprezentand fiecare cate un soare " cu raze de aur si argint, inconjurat fiecare de cate 24 de stele de argint pe fond azuriu ". in partea dreapta era biroul poetei. Pe el se gaseau cartile ei si un registru pentru impresiile " zilnicilor pelerini ", supranumit " albumul templului ". Alaturi erau sapte scaune sub forma de domino-uri (patru) si tripoduri (trei) sau trepieduri. Lanturi aurite si nichelate legau coloanele de fier care sustin si astazi bolta mormantului. De lanturi erau suspendate coroane. Tablele legilor (legea religioasa, morala, sociala si filozofica) se aflau gravate in marmura, de-o parte si de alta a scarii, sub o stea octogonala albastra. Plafonul era " de un albastru admirabil " iar pe ferestrele luminatorului fusesera pictati " ingeri trandafirii ". in interiorul luminatorului, pe suporti sub forma de stea inchipuind trei hexagonuri suprapuse, erau noua portrete de familie, in dreapta: Julia Hasdeu (1869-1888), B.P. Hasdeu (1838-1907), Julia- sotia (1840- 1902), Tadeu-bunicul savantului (1769-1835), Nicolae-fratele (1840-1860) si in stanga: Alexandru- tatal scriitorului (1811-1874), Valeria- bunica (1790-1860), Elisabeta- mama (1824-1848), Boleslas-unchiul (1812-1886). Mai jos, se gasea un mic altar suspendat, dand impresia ca s-ar afla in aer. Pe el erau cele trei busturi lucrate in teracota: Christos, Shakespeare si Victor Hugo. in fata si in spatele lor, in firida, fusesera amplasate doua oglinzi, astfel incat atat chipurile celor trei cat si ingerii se reflectau producand o infinitate de imagini. Dincolo de bustul Juliei si de portitele sub forma de sori, se afla altarul cel mare sub care erau ramsitele trupesti ale poetei. Plafonul de deasupra reprezenta doua pagini de marmura alba, cu marginile indoite peste colturile unde se aflau candelele. Pe file era scris in aur numele lui Dumnezeu, in opt limbi, " greceste, latineste, arabeste, evreieste, chinezeste, cu hieroglife, cu cuneiforme si cu davanagari ". Flori si fluturi- operele pictorului Juan Alpar- completau tabloul plin de viata al templului inchinat Juliei, un veritabil " mormant-poema ". Parea ca prin simbolurile sub care materia fusese modelata, cavoul va fi trainic. Dupa moartea lui B.P. Hasdeu mormantul, vizitat de mii de oameni, a cazut putin cate putin in paragina. Astazi, mai exista tronul-biblioteca, dar pe cotoarele cartilor nu se mai poate citi nimic. Sfincsii si globul pamantesc sunt la locul lor, ca si crucea, ancora si inima. Cuvintele gravate pe frontispiciu, " Mai sezi putin! ", s-au conservat si ele. Lipsesc din loc in loc elemente din decoratia gardului imprejumuitor: porumbei, litere ale numelui " Hasdeu ". Lanturile grele, de fier, si flacarile dainuiesc inca. Jos, in cavou, umiditatea si poate nevrednicia umana au distrus mult: bucati de marmura sparta pastreaza partial inscriptiile de odinioara, vitraliile nu mai sunt, nici florile, nici fluturii, nici ingerii, portretele au disparut si ele, ramanand doar stelele. Julia nu mai poate fi vazuta prin fereastra de cristal a sarcofagului, caci geamul a fost spart. Un mic sicriu cu niste oseminte intr-un sac alb a fost asezat pe altarul mare, acolo unde sunt inca vizibile cuvintele sapate in marmura:

           " Cu voia lui Dumnezeu Sa savarsit acest templu spiritist intocmai Dupa planul dat cu toate amanuntele de Julia Hasdeu Executor fiind B.P. Hasdeu Dupa indemnul caruia au lucrat SculpturaI.Georgescu Marmura si mosaic fratii Axerio Ferarie A.O. Czipser Vitraliu Ziegler si Schmidt Bronz Ph. Schweickert MDCCCXC Cu voia lui Dumnezeu "


romana english french